Spre deosebire de sistemul altor state, sistemul de drept roman aplica procedurii contraventionale, aparte de regulile speciale, regulile generale ale procedurii civile, optiunea legiuitorului roman fiind in sensul atribuirii contraventiei un caracter civil.
Procedura contraventionala beneficiaza de o reglementare deficitara in legislatia romana, raportat la jurisprudenta CEDO in ceea ce priveste asimilarea acesteia, pe plan international, materiei penale, dar si in ceea ce priveste garantiile procesuale ale contravenientului, tara noastra suferind condamnari importante in fata instantei europene tocmai datorita structurarii procedurii contraventionale pe cea civila atat din punctul de vedere al naturii juridice a acesteia cat si din punct de vedere al efectelor produse de aceasta.
Procesul verbal de contraventie este un act juridic administrativ care se bucura de o prezumtie relativa de legalitate si adevar, acesta provenind de la un reprezentant al autoritatii administrative, investit cu autoritate statala pentru constatarea si sanctionarea unor fapte care contravin ordinii sociale dupa o procedura speciala prevazuta de lege, forta probanta a acestuia putand fi rasturnata de catre contestator prin administrarea de probe, pe calea plangerii contraventionale, prin care sa dovedeasca un caracter neconform cu realitatea al mentiunilor inscrise in procesul-verbal.
In solutionarea cauzelor avand ca obiect plangerea contraventionala instantele de judecata au sarcina de a respecta limita proportionalitatii intre scopul urmarit de catre autoritatile statului prin aplicarea de sanctiuni contraventionale individualizate de imprejurarile in care a fost savarsita fapta, scopul urmarit, modul si mijloacele de savarsire, urmarea produsa, vinovatia contravenientului, pe de o parte si respectarea dreptului la aparare al persoanei sanctionate contraventional pe de alta parte.
Simpla contestare a procesului-verbal de contraventie prin introducerea unei actiuni in instanta sau simpla sustinere a persoanei ca procesul-verbal contestat nu corespunde realitatii sau este netemeinic, nu conduce la admiterea unei astfel de actiuni atat timp cat petentul nu administreaza probe in acest sens, chiar daca forta probanta a actului administrativ contestat este relativa, rasturnarea prezumtiei de adevar cazand in sarcina contravenientului.
Termenul prevazut de legislatia interna pentru contestarea procesului-verbal de contraventie este de 15 zile si curge fie de la data inmanarii actului administrativ petentului de catre organul administrativ care a aplicat sanctiunea, fie de la momentul comunicarii acestuia, prin posta, cu o confirmare de primire sau prin afisare la domiciliul/sediul contravenientului, in acest ultim caz fiind necesar sa existe si un martor semnatar.
In cazul in care prin actul administrativ s-a aplicat si sanctiunea amenzii, iar contravenientul procedeaza la achitarea acesteia, in mod voluntar, in termen de 48 de ore de la incheierea sau comunicarea procesului-verbal, achitarea sumei stabilita in sarcina sa nu atrage, de plano, respingerea plangerii contraventionale de catre instanta de judecata si nici nu poate fi considerata o confirmare a actului contestat pentru simplul fapt ca, in cele mai multe cazuri, contravenientul nu doreste sa piarda acest privilegiu.
Plangerea contraventionala depusa cu respectarea termenului prevazut de legiuitor are ca si efect adiacent suspendarea executarii tuturor sanctiunilor contraventionale stipulate in procesul-verbal.
In domeniul dreptului contraventional Cabinetul de Avocat Dragomir Mirela Adriana va pune la dispozitie urmatoarele servicii juridice: